Ce este autoritatea părintească?
Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului. Acest ansamblu de drepturi și îndatoriri aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia. De asemenea, părinții îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc.
În toate acestea se ține cont de vârsta şi de gradul de maturitate al copilului. Prin urmare ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.
De câte feluri este autoritatea părintească?
În sistemul român judiciar, autoritatea părintească față de copii este exercitată de către părinți. De către ambii părinți sau după caz exclusiv de un singur părinte.
Autoritatea părintească comună
De principiu părinții locuiesc împreună, sens în care își exercită drepturile și îndatoririle față de copiii minori în mod comun. Există însă și cazuri în care un singur părinte exercită această autoritate.
Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului. În acest sens părinții trebuie să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului. Adică trebuie să se ocupe de îngrijirea copilului, prin menţinerea relaţiilor personale cu el. De asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi de reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.
De regulă autoritatea păritească se exercită în comun de ambii părinți. Ce se întâmplă însă când aceștia nu locuiesc împreună? Oricum ar fi deciziile importante față de minor se iau numai cu acordul ambilor părinți. În această categorie intră alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale. Tratamentele medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor.
Autoritatea părintească exclusivă
Încuviințarea exercitării autorității părintești exclusive față de copii minori este atributul exclusiv al instaței. Se acordă de către aceasta doar în condiții excepționale.
Potrivit legii 272/2004, există motive întemeiate când instanţa decide ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte. Acestea sunt alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte.
De asemenea, atunci când celălalt părinte exercită acte de violenţa faţă de copil sau de celălalt părinte. Constituie motiv condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală și de violenţă. Apoi orice motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
Dacă instanța încuviințează exercitarea autorității părintești de către un părinte, celălalt nu este exonerat de plata pensiei de întreținere stabilite.
